Aş vrea să mă urăşti. Să mă urăşti atât de mult încât chipul meu să te scârbească, să mă urăşti când mă auzi vorbind, să mă priveşti cu ură, să îmi arăţi prin limbajul corpului tău cât de mult îmi deteşti prezenţa. Aş vrea să mă urăşti la fel de mult ca pe cea mai urâtă amintire a ta, să mă vrei într-o continuă suferinţă. Prefer ura ta profundă decât indiferenţa. Parcă dintre toate stările sufleteşti, indiferenţa faţă de o persoană e cea mai dureroasă..
Da, vreau să ştiu
că mă urăşti, dar vreau ca măcar la finalul zilei, cel mult pentru 2 secunde,
să-ţi răsară în minte întrebarea “de ce nu pot să o iubesc?”. Pentru că.. ştiind că tu îţi pui întrebarea asta m-ar face să cred că undeva în inima ta .. contez
Tu ştii cât de
multe gânduri interioare îşi consumă mintea mea pentru tine? Adică am atâtea sentimente
pentru tine.. Nu te suport, dar te vreau..fericit. Îmi doresc să suferi, dar să
cunoşti fericirea în cel mai pur mod. De ce mi-ai făcut asta.. ? Mai
bine zis, de ce mi-am facut asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu